Când în Valea umbrei morții
Cad suspin lângă suspine
Și când norii mici ai vieții
Se întrevăd printre ruine
Stau plecat cu fata-n palme
Îngăimând o rugăciune
Ochii arși de lacrimi sure
Caută răspuns în lume
Ce e viața striga- o șoaptă
Când o viață se coboară
In țărâna nemiloasă
Ce e viața sub povară?
Multe înca nu-nțeleg
Astăzi de ce este așa
Și în minte tot mă -ntreb
Dacă nu se întâmplă
Știu și azi cu ochii n lacrimi
Mă întreb ce nu am făcut
Nu a fost ruga fierbinte
Sau Domnul nu m a văzut?
Câtă rugăciune în taină
Am rostit pentru acel
Care astăzi se coboară
In pământul efemer...
Dar eu știu că vine ziua
Când voi sta cu Dumnezeu
El îmi va răspunde atuncea
Întrebării despre "el "
Îl voi întreba in șoaptă
Cum de atunci El a făcut
Sa îl ia pe" domnu"'n slavă
Sa nu îl lase pe pământ.
Doamne iartă mi necredința
Știu că tot ce faci e bun
Căci la urmă pocăința
Este cel mai curat drum
Și de ai vrut să iei în slavă
Sufletul ce l. am iubit
Fi slăvit in veci o Tată
Căci atâta l-ai prețuit!
Aceasta poezie a fost scrisă pentru băiețelul meu, al cărui profesor pentru care s-a rugat mult, a plecat la Domnul.